Toți din bancă îi urmăreau.
Directorul ținea carnetul de economii atât de strâns, de parcă se temea că i-ar putea scăpa din mâini.
S-a apropiat de bătrână.
— Doamnă… vă rog să veniți cu mine.
Ea l-a privit surprinsă.
— Am făcut ceva greșit?
— Nu.
Dar trebuie să discutăm într-un loc mai liniștit.
În bancă se auzeau doar șoapte.
— O fi găsit milioane în cont…
— Poate e o eroare…
— Sau carnetul este fals…
Directorul nu răspundea nimănui.
A condus-o pe femeie în biroul său de la ultimul etaj.
Eu lucram în departamentul IT al băncii și tocmai trebuia să verific serverele de la etaj.
Ușa biroului rămăsese întredeschisă.
Fără să vreau, am auzit conversația.
— Cum vă numiți?
— Elena Popescu.
Directorul a închis ochii pentru o clipă.
Apoi a deschis calculatorul și a introdus numele.
După câteva secunde, pe ecran a apărut un mesaj roșu.
ACCES RESTRICȚIONAT
Sub el mai apărea o singură propoziție.
Contactați imediat Arhiva Centrală.
Directorul a rămas nemișcat.
Nu mai văzuse niciodată acel avertisment.
A ridicat telefonul.
— Deschideți arhiva istorică.
Am nevoie de dosarul cu numărul…
S-a uitat din nou la carnet.
— 4178.
La celălalt capăt al firului s-a făcut liniște.
— Domnule director…
Dosarul acela nu mai există.
El a răspuns fără să ezite.
— Atunci găsiți motivul pentru care nu mai există.
După aproape douăzeci de minute, două angajate au intrat în birou cu o cutie mare de carton, acoperită de praf.
Pe capac era lipită o etichetă veche.
DOCUMENTE CONFIDENȚIALE
1986
Directorul a desfăcut cutia.
Înăuntru se aflau zeci de dosare îngălbenite.
La fundul cutiei era un plic maro, sigilat cu ceară roșie.
Pe el scria cu litere mari:
A NU SE DESCHIDE FĂRĂ APROBAREA CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
Directorul a rupt sigiliul.
Înăuntru se afla un singur document.
L-a citit câteva secunde.
Fața i s-a schimbat complet.
S-a uitat la bătrână.
Apoi din nou la hârtie.
— Nu…
Așa ceva este imposibil…
Femeia îl privea fără să înțeleagă.
— Domnule director…
Vă rog…
Spuneți-mi doar un lucru.
Mai există banii mei?
Directorul și-a ridicat încet privirea.
Avea ochii umezi.
— Doamnă Elena…
Problema nu este că v-ați pierdut economiile.
Problema este că…
potrivit acestui document…
dumneavoastră nu trebuia să mai fiți în viață de treizeci și opt de ani.
