Nimeni nu mai vorbea.
Cele peste două sute de invitați priveau când spre mine…
…când spre părinții lui Andrei.
Tatăl lui ținea pumnii strânși.
Mama lui plângea în tăcere.
Andrei era complet pierdut.
— Cineva să-mi spună ce se întâmplă!
M-am apropiat de el.
— Andrei…
Tu nu ai nicio vină.
El m-a privit neîncrezător.
— Atunci de ce ai oprit nunta?
— Pentru că nu vreau să începem o familie construită pe o minciună.
În sală se auzeau doar șoapte.
Telefon după telefon continua să filmeze.
Tatăl lui Andrei s-a apropiat încet.
— Ana… te rog.
Nu face asta aici.
Am clătinat din cap.
— Douăzeci și șase de ani ați avut timp să spuneți adevărul.
Astăzi este prea târziu pentru încă o tăcere.
El și-a închis ochii.
Părea că îmbătrânise cu zece ani în doar câteva minute.
Andrei îl privea fără să înțeleagă.
— Tată…
Despre ce vorbește?
Mama lui a izbucnit în plâns.
— Am vrut să-ți spunem de atâtea ori…
Dar n-am avut curaj.
— Să-mi spuneți ce?
Nimeni nu răspundea.
Am pornit din nou videoclipul.
Imaginea continua exact din locul în care o oprisem.
Polițiștii îl conduceau încătușat pe un bărbat de aproximativ patruzeci de ani.
Reporterul vorbea peste imagini.
— Principalul suspect în incendiul de la fabrica Deltacom a fost reținut în această dimineață. Conducerea companiei susține că el este responsabil pentru dezastru.
Invitații urmăreau fără să clipească.
Camera s-a apropiat de bărbat.
Chipul lui era obosit.
Dar privirea…
Nu arăta vinovăție.
Doar disperare.
În clipa următoare, pe ecran au apărut doi tineri care vorbeau cu presa.
Erau părinții lui Andrei.
Cu douăzeci și șase de ani mai tineri.
Reporterul le-a întins microfonul.
— Sunteți convinși că acesta este omul vinovat?
Tatăl lui Andrei, în înregistrare, a răspuns fără ezitare.
— Da.
Nu avem nicio îndoială.
În sală s-a făcut o liniște apăsătoare.
Andrei s-a întors încet spre părinții lui.
— Voi…
Erați acolo?
Tatăl lui nu mai putea privi spre ecran.
— Da.
— Și omul acela?
Cine era?
Am simțit că îmi tremură vocea.
— Tatăl meu.
Andrei a rămas fără aer.
S-a uitat când la mine…
…când la părinții lui.
— Nu…
Asta nu poate fi adevărat.
Mama lui s-a apropiat plângând.
— Fiule…
Ascultă-ne până la capăt.
Nu este tot ce s-a întâmplat.
Am scos un plic îngălbenit din geantă.
L-am așezat pe masa pe care, cu doar câteva minute înainte, se aflau verighetele.
— Acesta este motivul pentru care am oprit nunta.
Andrei l-a privit nedumerit.
— Ce este?
Am inspirat adânc.
— Scrisoarea pe care tatăl meu a primit-o în închisoare… cu trei zile înainte să moară.
Pe plic era trecut un singur nume.
Tatăl tău.
