Alexandra a pus farfuria pe masă cu un zgomot ceva mai puternic decât intenționase, dar nimeni nu a observat. Soțul ei, Radu, se uita la telefon, cu picioarele întinse sub masă, iar sora lui, Diana, care venise „doar pentru câteva zile” acum trei săptămâni, își făcea unghiile la capătul mesei, cu o cutie întreagă de produse cosmetice împrăștiate pe fața de masă pe care Alexandra o călcase cu o seară înainte.
Era ora nouă seara. Alexandra terminase de gătit la șapte, spălase vasele de la prânz rămase de la Diana, călcase trei cămăși pentru ședința lui Radu de a doua zi și mai avea de tradus zece pagini dintr-un contract juridic până la miezul nopții, pentru un client care plătea bine, dar cerea totul „ieri”.
— Apropo, a zis Radu, fără să ridice privirea din telefon, mâine am antrenament dimineață, așa că am nevoie de tricourile alea speciale spălate separat, nu cu restul rufelor. Știi tu, cu balsamul ăla anti-miros. Și oricum n-ai altceva de făcut toată ziua, așa că nu e mare lucru.
Diana a chicotit fără să ridice privirea de la unghii.
— Da, Alexandra, chiar, ce faci tu toată ziua acasă? Eu, dacă aș fi în locul tău, aș fi plictisită de moarte. Ai atâta timp liber…
Alexandra lucra de acasă ca traducătoare autorizată, ținea contabilitatea unui mic magazin online al unei prietene și, în ultimele trei săptămâni, se ocupase și de toate cumpărăturile, mesele, curățenia și rufele Dianei, care „nu apucase” să-și ia mașina de spălat portabilă cu ea când venise „doar pentru câteva zile”.
Nu a răspuns imediat. A simțit cum îi ard obrajii, dar și-a dat seama că, dacă ar fi vorbit acum, ar fi ieșit doar un ton ridicat și lacrimi de frustrare, exact genul de reacție pe care Radu ar fi numit-o „dramă” a doua zi. A strâns resturile de pe masă, a spălat vasele în tăcere, ascultând cum cei doi frați continuă să discute despre planurile lor de weekend, ca și cum ea nici nu ar fi fost în cameră.
S-a retras în camera de birou, dar în loc să deschidă documentul juridic care o aștepta, a deschis un document nou, gol. A stat câteva minute cu privirea pe ecran, apoi a început să scrie. Nu un mesaj furios. Nu o listă de reproșuri. Ceva mult mai simplu — și mult mai eficient.
